Povesti....

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:08 Titlul subiectului: Povesti....

Voi incepe eu :whistle:

_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:09 Titlul subiectului:

Am sa postez o noua poveste.Dupa parerea mea nu e cine stie ce,dar vreau sa vad si parerile voastre .Astept deci critici si pareri:

Anul 1994,intr-un sat din India...

Era o noapte furtunoasa.Fulgere brazdau cerul,iar tunetele te asurzeau.Ploaia cadea necontenit.Intr-o padure deasa alerga o femeie imbracata cu o pelerina neagra,ce avea in brate un copil acoperit intr-un giulgiu alb ce lasa sa i se vada doar fata ce avea pe ea doi ochi verzi minunati.Dar in ei nu se citea nimic,nici un sentiment.
Dupa cateva minute ajunse la o coliba.Intra pe usa de stejar ce scartaia puternic.Mica cameruta era luminata doar de o lumanare pusa pe masa la care statea o soție batrana cu parul carunt,lung pana la coate.
Femeia ii intinse copilul.
-Deci ea e fata ta?
-Da ea este.Te rog,mi-ai promis ca ma ajuti.Vreau sa fie un copil normal.
-Deci nu vede,nu aude,nu poate sa vorbeasca.Am un descantec pentru asta...Dar ai adus recompensa?
-Da...ti-o dau dupa ce termini.
-Sper ca nu vrei sa ma inseli,Gerda!spuse batrana.
Se ridica si scoase dintr-o geanta o foaie veche ce avea scrisa o formula.Incepu sa vorbeasca intr-o limba pe care Gerda,mama fetei,nu o mai auzise vreodata.Camera se umplu de fum.Dupa cateva secunde toate acestea disparura.
Mama isi lua copilul in brate.Ca prin o minune acum putea sa vada in ochii ei o plăcere ce nu mai vazuese pana atunci.Incepuse sa gangureasca,ca un copil extrem de mic,desi avea aproximativ un an.
-Acum da-mi ce mi-ai promis.
-Stii...eu nu am asa ceva.Viata vesnica e doar un mit,ti-am promis asta pentru a-mi vindeca fata.Iti dau orice,dar ceea ce imi ceri e imposibil.
-M-ai mintit!M-ai mintit!Te blestem!Iti blestem copilul sa nu aiba parte de fericire in viata,iar tu,tu nu te vei putea bucura de ea!
Gerda ii auzi ultimele cuvinte,da continua sa fuga in noapte...

Anul 2006,Tokyo...

Soarele a patruns pe cer si isi revarsa razele peste tot.
Un tarait ingrozitor o face pe Karen sa deschida ochii.Se uita la ceasul desteptator ce arata ora 8.Il oprii si se ridica in picioare.Nu era foarte inalta,avea parul întunecat pana la brau si ochi de un verde minunat.
-Super,am sa intarzii!Din nou...
Se imbraca repede,isi puse toate cartile in rucsac,si porni spre scoala.Ajunse pe hol unde nu mai era nimeni.Batu la usa clasei si intra.
-Ma bucur ca ne onorati cu prezenta,domnisoara Haiku,ii spuese acru profesoara de geografie.
-Ma scuzati ca am intarziat,raspunse Karen privind-o fix in ochi.
-Sa nu se mai intample!
"De parca nu se intampla de fiecare data"gandi fata.
Se aseza in banca a doua,langa pritena ei Genova,o fata drgutza,cu parul roz inchis,apropae mov,cu ochi albastrii ce era mai copilaroasa din fire.In spatele lor se afla Kira,tot una din prietenele lui Karen,ce avea parul saten,destul de scurt si ochi grena,era din fire mai dura,dar foarte sociabila si saritoare.
-Iar nu ti-a functionat ceasul?Sau ai visat la vreun baiat?intreba chicotind Genova.
-Nu nici gand..nu asta e defapt problema.Va zic in pauza.
Ora trecu foarte greu,dar se termina intr-un sfarsit.Cele trei prietene iesira pe sala,unde se dusera intr-un colt.
-Deci,ce e?zise Kira.
-Pana acum nu v-am mai zis.Nu e vina ceasului.Am tot felul de cosmaruri,care nu ma lasa sa ma trezesc din ele pana nu se termina.Vad o padure,o vrajitoare,o femeie,un copil.In vis femela aia,nu stiu de ce dar in vis e mama mea.Dar e imposibil,mama a murit cand aveam 3 ani.A disparut cand s-a dus intr-o expeditie in India.
-Eu..stiam ca locuiesti doar cu tatal tau,dar nu mi-am imaginat niciodata asa ceva,spuse Kira.
-Da,pai tata mi-a povestit toate astea.Mama avea niste rude in India,si le vizita mai des...mai apuca sa zica Karen inainte sa fie intrerupta de vocea Sasukai.
-Ce faceti dragelor,stati la sfat?De parca ati avea ce sa vorbiti...,zise aceasta.Sasuka era una dintre cele mai enervante fete din scoala.De fiecare data era insotita de Rebecca,singura ei prietena,care radea la fiecare gluma seaca de a ei.
Karen o se uita urat la aceasta si o ignora.
-Si la sfarsitul visului vad de fiecare data doi ochi galbeni,in intuneric.
-Hey,ar trebui sa te linistesti!Poate e doar un vis,ii sugera Genova.
-Da,poate...

Cam atat pana aici,cum am zis si la inceput astept critici si pareri.
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:10 Titlul subiectului:

Continuarea...

-Da,poate...
Orele se terminara îndeajuns de repede.Imediat dupa sfarsitul lor Karen pleca spre casa.Mergea printre copacii cu frunze aurii.Era ingandurata si ingrijorata putin.Chiar nu stia ce se intampla cu ea.Era din ce in ce mai obosita,desi nu avea insomnii,ca in trecut.Defapt acum dormea toata noaptea,fara sa se trezeasca pe parcurs.Se pare ca visurile o oboseau asa de tare.
Ajunse acasa.Ca deobicei tatal ei era plecat.Se duse in camera ei.Mai demult peretii acesteia de colorație bleu o linisteau mereu.Dar de data asta nu s-a intamplat asa.Se duse la biroul ei centrat langa geamul din dreapta.Nu avea decat carti de scoala pe el,3 creioane si 2 pixuri.Isi scoase caietul din ghiozdan si vru sa-si faca tema,dar ii era in zadar.Nu se putea concentra deloc.Se lasa pagubasa si se intinse in pat.Langa ea veni torcand,Keisha,pisica ei neagra aproximativ in totaliatea,cu exceptia llabutelor.Aceasta se culcusi langa fata.Karen privi cateva minute in sir tavanul apoi inchise ochii si adormi pe loc.
"Iti blestem copilul sa nu aiba parte de fericire in viata,iar tu,tu nu te vei putea bucura de ea!"
Aceste cuvinte ii rasunara in minte.Fata se trezi transpirata,stand pe pat,in intunericul camerei.Se uita la ceasul mare si verde agatat deasupra biroului.Arata ora 3.00.Tot ce isi amintea erau acei ochi galbui in intuneric.Simti ceva miscari sub pat asa ca se uita.Vazu doi ochi galbeni...in intuneric!Nu asta nu se putea!Se apropiau de ea tot mai mult..
-Ah!Keisha m-ai speriat!ii zise Karen pisicii care iesise de sub pat.Cred ca ma stresez prea mult.Poate Genova are dreptate,poate e doar un vis.
Inchise ochii si se aseza inapoi pe perna moale.
Un zgomot puternic ca o bufnitura,chiar langa usa ei,o facu se deschida ochii speriata.Clanta se misca.
-Tata,ai venit?zise aceasta pe o voce tremuranda.
Nu primi insa nici un raspuns.Un val de racoare o invalui....

Va urma...

Imi pare rau ca am scris cam putin,dar nu prea am timp sa lucrez la ea.
Astept niste pareri,critici,orice in afara de spam !:D
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:11 Titlul subiectului:

Continuarea:

Nu primi insa nici un raspuns.Un val de racoare o invalui.Se ridica incet din pat si incerca sa vada ce era dupa usa.Doi ochi galbeni si numai intuneric...deci nu era doar un vis.Fugi pana la un dulapior mic de la birou.Lua o cheita argintie ascunsa sub cartea de istorie.Dechise dulapiorul care era aproape gol,cu exceptia unui mic obiect,o cruciulita.Era de la mama ei.Si-o puse la gat si se apropie incet de fiinta din fata ei.Merse putin si...se cufunda intr-un intuneric de nedescris.
Dimineata veni cu raze de soare mangaietoare,ce intrau si pe fereastra intrdeschisa a lui Karen.Aceasta era intinsa pe podea si avea cruciulita in mana.Deschise ochii verzi ca smaraldul si se ridica.Isi amintea toata povestea de noaptea trecuta dar nu stia daca e un vis sau realitatea...Sa fi fost un vis?Atunci ce cauta pe jos si mai ales avea si cruciulita la ea?Se uita prin toata casa.Ajunse intr-un sfarsit si in bucatarie.Acolo era la fel de racoare ca si in camera ei cu o seară inainte.Ceva o picura pe umar.Un lichid rosu...Din instinct se uita in sus.
-Aaaaa,striga fata inspaimantata.Fugi cu lacrimi in ochi pana in camera si isi lua unul din rucsacele mai vechi si mai incapatoare.Acolo isi puse toate cartile de scoala si cateva haine.Se imbraca si ea repede,isi puse cruciulita la gat,isi lua rucsacul in spate si iesi din casa aceea blestemata.Defapt,ea nu-si dadea seama cine are cu adevarat blestemul.
Fugi pe drumul spre scoala si ajunse intr-un sfarsit.Normal ca intarziase din nou si de data asta mai mult ca deobicei.Incepuse deja a doua ora,istoria,care era întocmai cu diriginta,o femeie dragutza de altfel,dar mult prea bagacioasa.Batu la usa clasei si intra.
-Ma scuzati ca am intarziat,spiuse Karen fara nici o urma de regret.
-Doua ore??Doamna profesoara de romana a zis ca ai lipsit si la ora ei.Nu stiu ce se intampla domnisoara Haiku,dar daca continuati asa am sa vorbesc cu parintii dumneata.
-Sa-mi ziceti cu care dintre parinti ca sa va zic daca va trebuie o lopata.
Profesoara ramase uimita de raspunsul fetei,dar nu mai zise nimic.
Karen se duse la locul ei.
-Ce s-a intamplat?intreba din spate Kira.
-Nimic,raspunse fata dandu-i lacrimile.
-Karen...ce se intampla cu tine?o intreba Genova,colega ei de banca.
-Domnisoara Haiku,va simtiti bine?
-Nu ,nu se simte prea bine,raspunse Kira in locul ei.
-Atunci insoteste-o pana la baie.
Atunci Karen si Kira se ridicara din banci si iesira din clasa.Cand ajunsera la baia fetelor Karen izbucni in plans.
-Ce e ce s-a intamplat?
-Azi noapte...din nou acelasi cosmar,dar totul e si in realitate.Am vazut ochii aceia galbeni cu adevarat.Dar nu asta m-a ingrijorat cel mai mult.Keisha...dimineata,am gasit-o in bucatarie,spanzurata de lustra...si parea ca nu murise de asta,pentru ca era plina de sange...spuse Karen incepand sa planga si mai tare.
Prietena ei o privi ingrozita.

Va urma (nush cand..asta depinde,dar totusi eu sper ca va urma )
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:14 Titlul subiectului:

Continuarea...

Prietena ei o privi inmarmurita.
-Dar asta..dar asta e imposibil,zise Kira cu jumatate de voce.
-Poate e,dar s-a intamplat.Nu stiu ce e...mi-e frica sa ma mai intorc in casa aceea...
Kira o imbratisa pe Karen.
-Uite,dupa ore,poti sa vi la mine si sa-l suni pe tatal tau.Vei vorbi cu el si se va remedia situatia!
-Poate...
-Stai linistita...totul o sa fie bine.
Karen reusi sa schiteze un zambet si fetele pornira spre clasa.
-Va simtiti mai bine domnisoara?intreba profesoara de istorie.
-Da...raspunse fata fara sa-i dea prea multa atentie.
-Sigur?Sunteti extrem de palida...
-Nu,sunt bine...
-Sa nu-mi zici ca o trimite acasa doar pentru ca e bolnava la cap.Nu toti pot fi asa destepti ca si mine,se auzi o susoteala din spate.Era nimeni alta decat Sasuka,a carui fraza fu urmata de un chicotit prostesc al Rebeccai.
-Fetele astea chiar nu se satura niciodata?spuse Genova uitandu-se spre spatele clasei.
Karen nu-i raspunse.Trebuia deja sa se gandeasca la prea numeroase alte lucruri.
La sfarsitul orei Karen pleca impreuna cu Kira spre casa acesteia.Imediat ce au ajuns fata a pus mana pe telefon si a compus un numar bine știut de ea.
-Alo?
-Alo,Bertha,sunt Karen.Tata e?
-Karen...am o veste foarte proasta...tatal tau a murit intr-un accident noaptea trecuta...cauzele sunt inca necunoscute.Karen,mai esti?
Imediat dupa aflarea vestii fata scapa receptorul din mana.Nu mai asculta nimic si ramasese cu privirea in gol.Simtea cum tot universul ei se prbuseste,cum sufletul ei se sfarama incet si dureros.Apoi se scufunda in intuneric...
O luminita ii statea in fata.Disparea si aparea.
-Karen?! se auzi vocea Kirei
Fata deschise ochii.
-Karen,mi-am facut griji!spuse Genova,care venise si ea de curand.
-Ai lesinat...
Dar prietena lor nu le zicea nimic...doar se uita in gol...si nu-si dadea seama de ce inca mai traieste...caci pe dinauntru...sufletul ei era cu siguranta mort...
-Karen...Kira mi-a spus tot...zise fata cu parul roz apropiindu-se de prietena ei si imbratisand-o.
Dar nici de data asta fata nu-i raspunse nimic...nu stia cum de mai aude,mai vede...dar pur si modest nu mai simte nimic...absolut nimic...nici un sentiment...nimic...
-Adio,fetelor...ma duc acasa,spuse Karen pe o voce ragusita ridicandu-se de pe patul moale si iesind din camera prietenei ei.
-Stai,Karen,sa nu faci vreo prostie,ii spuse Genova de-a dreptul speriata.
-Karen!striga si Kira vazand ca fata nu se opreste.Cum te duci acasa?La care casa?Cum poti sa te mai intorci acolo?
Atunci prietena lor se intoarse spre ele.
-Pot sa ma intorc acolo.Si de ce nu as face-o?Apropo Kira,aici e aceeasi racoare pe care am simtit-o si eu noaptea trecuta.Te sfatuiesc sa ai o cruce cu tine,zise Karen privindu-si prietena si zambind rautacios.Apoi,fara alte cuvinte,deschise usa casei si iesi.
Kira ramase in mijlocul holului.Lacrimi ii siroiau pe obraji.
-Ce e?Esti bine?intreba Genova.
-Tu nu intelegi?Nu casa ei era blestemata,ci ea!Si peste tot va merge,va duce blestemul.Si vad ca la mine e...zise aceasta cu o voce tremuranda....chiar ea mi-a confirmat...
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:18 Titlul subiectului:

Genova se uita vigilent la Kira si vazu intradevar o frica de nedescris in ochii ei.
In cealalta parte a orasului era apartamentul lui Karen.Aceasta se intorsese acasa.Totul era asa cum lasase.Nimic schimbat...Se duse in camera ei,unde se aseseza pe scaunul negru din fata biroului.Se uita catva timp la pereti si la tavan,apoi se uita pe geam,unde observa ca nori intunecati se adunasera pe cer.Incepu sa ploua.Se duse fără întârziere la dulap de unde isi lua o pereche de blugi albastrii,o bluza neagra si o jacheta gri.Iesi afara,unde ploaia se intetise si mai tare.Inainta si inainta prin pustiul oras...Nici nu mai stia cine e ea,ce se va intampla cu ea sau mai bine zis ce s-a intamplat cu ea.Tot ce stia e ca simtea o durere de nedescris,pe care nu putea s-o opreasca in nici un fel.
Dupa un tur al orasului,ajunse inapoi la blocul ei.Se aseza pe scarile reci din piatra.Privea stropi marunti,dar extrem desi de ploaie.Desi simtea ca nu mai are pentru ce sa mai traiasca,isi dadea seama ca mai are inca ceva pretios:amintirile cu cei dragi.Chiar daca tatal ei statea mereu la munca,si se intorcea exact dupa o ora de cand Karen pleca la scoala,mereu si-a facut timp pentru aceasta.Isi amintea serile amuzante cand stateau impreuna si spuneau glume...de fiecare data o facea sa rada...O lacrima ii ajunse pe obraz.Ar fi vrut sa-si poata aminti mai multe si despre mama ei,dar tot ce mai deslusea din vagile imagini din mintea ei era o femeie cu parul negru,ochi negrii si buze rosii ca sangele...tot ce mai avea de la ea ii atarna acum la gat..o mica cruce argintie...inca o lacrima isi facu loc pe obrazul fetei.Se ridica in picioare si privi spre cer.Printre norii intnecati,isi facea aparitia o mica raza de soare.
-Viata ta se va schimba in curand,zise o voce straina din spatele lui Karen.
Fata se intoarse,dar nu vazu nimic.Crezu ca e doar in mintea ei.Urca si intra in casa.Era atat de sumbru,atat de intunecat...se aseza in pat si incepu sa se gandeasca ore in sir la tot ce isi amintea din viata ei...obosise...era ora 24.00...stinse lumina...se puse inapoi in pat isi trase patura peste cap apoi cazu intr-un somn adanc.
-Karen...Karen!
Aceasta se destepta din somn.Ii lua ceva pana sa isi dea seama ce se intampla.Avea in fata un baiat cu parul rosu,ochi galbeni si aripi negre.
-De unde imi stii nume si mai ales ce cauti aici?intreba speriata fata.
-Ti-am stiut numele de cand ai fost blestemata...Karen...esti mult mai norocoasa ca prietena ta...am trecut si pe la ea...parintii ei nu aveau urma de credinta...doar ea avea si nu credea prea puternic...
-Ce i-ai facut?intreba fata incercand sa para calma,dar picaturile mici de transpiratie o dadeau de gol.
-Nimic,doar am ingrozit-o putin.Data viitoare nu o sa se mai intample la fel.
-Cine esti tu?Ce esti tu?
-Eu?Dupa cum observi nu sunt tocmai un inger...le iau viata celor care nu merita sa traiasca...si doar printr-o puternica credinta pot sa ma faca sa plec...
-Si acum ai venit dupa mine?
-Da,dar nu pentru acelasi motiv pentru care ii vizitez pe altii...Eu sunt ca si tine...cineva care a pierdut tot ce avea din cauza unui blestem...si am ajuns ce sunt acum.Am venit pentru a te anunta ca ai transformat si tu un inger al mortii...apropo am uitat sa ma prezint...numele meu e Kasutra.
Karen il privea uimita.
-Daca vrei sau chiar si daca nu vrei va trebui sa mergi cu mine.
-Bine,raspunse aceasta.Baga mana sub perna si scoase de acolo cruciulita pe care si-o puse la gat.
-Nu poti sa vii cu acel obiect...
-Imi pare rau...dar fara el nici nu ma misc de aici.
-Bine vin-o,dar nu stiu daca vei fi acesptata cu el.
Iesira din casa.
-Da-mi mana,zise Kasutra.
Karen ii intinse cu neincredere mana.
Atunci baiatul o prinse bine,apoi isi desfacu aripile negre si zbura in noapte.
-Nu ma simt prea in siguranta...reusi sa zica fata.
-Te vei simti...vei capata si tu aripi in curand...

Va urma...
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:19 Titlul subiectului:

Acum...continuarea...

Karen nu arata prea diferit...doar ii crescura doua aripi mari,negre-rosiatice.Statea in genunchi si inca mai plangea.Isi dadu seama ca tinea ceva in mana,un mic obiect nenseimnat,dar atat de pretios pentru ea...cruciulita de la mama sa...ii mai vazu o data chipul acesteia in minte..apoi parca trezita din transa se ridica si se impinse cu vigoare in usa daramand-o.Isi dadeda seama ca nu ar fi trebuit sa il creada pe Kasutra.Acum alerga pe niste houlri lungi si intunecate,iar disperarea ce ii bantuia sufletul o facea sa nu incetineasca.In fuga ei ,fara sa-si dea seama intra intr-o fata cu parul blond,prins intr-o coada,cu ochii negrii si cu aripi mici,invizible la prima vedere.
-Tu nu te uiti pe unde mergi ?o intreba aceasta
Karen isi mai domoli frica si o intreba:
-Stii vreo cale de iesire?Holul acesta pare interminabil...
-Chiar e...nu exista cale de iesire.Poti iesi de aici doar daca esti trimis in misiune.
-Da usile acestea?intreba fata arata spre multeel usi ce o inconjurau.
-Aici stam noi...nu te astepta sa gasesti prea multe in camera...sunt doar doua paturi.
-Si sala mare in care am fost cand am venit?
-Daca vrei sa ajungi acolo o iei in sus.
Karen se uita in sus.Tavanul era mult mai inalt decat unul obisnuit.Pe el era o mica intrare,care,pe moment,nu era uitlizata de nimeni.
-Tu esti fata cea noua nu?Ka...
-Karen...
-Ma bucur sa te cunosc,eu sunt Kimberlly...vei sta in camera cu mine.Camera 3450,chiar aici!ii zise aceasta aratand spre usa camerei de langa ele.
Intrara.KAren nu era genul de persoana timida,asa ca continua discutia cu vecina ei de canera.
-Si cum ai ajuns sa fii si tu un inger al mortii?
-Ca toata lumea..am fost blestemata.Am fost orfana de cand ma stiu...parintii mei si-au dat viata pentru ca eu sa traiesc.Am fost crescuta de o matusa care mai avea 3 baieti.Cat timp am stat eu la ea s-au intamplat lucruri despre care e putin spus ca sunt ciudate.De fiecare data cand aveam un conficlt cu unul dintre copii acesta murea subit.Doi dintre ei deja murisera cand Kasutra a venit dupa mine sa ma anunte de noua ''sarcina'' primita.Normal ca am acceptat cu greu,dar oricum matusa voia sa ma dea afara din casa.Am fost singura din acest loc care nu a trebuit bagata in camera de izolare.Aripile erau mult prea mici ca sa am timp sa simt durerea!incheie Kimberlly zambind.Dar tu?intreba aceasta devenind brusc serioasa.
Karen ii povesti prin tot ce trecuse...acum se simtea mult mai legata de Kimberlly...o simtea ca pe cineva extraordinar de apropiat care-i cunoastea cumplit de bine sentimentele.Devenira fosrte bune prietene....dar intr-o zi...
-Kimberlly!Kimberlly!
-Da!Ce e?
-Te-a chemat Kasutra..cica e o noua misiune...am si eu una...spuse KAren.
Zburara timp de cateva minute si ajunsesera in sala de sfat,un loc unde se incredintau misiunile...Karen nu avusese nici una pana acum.,si nu stia prea bine in ce consta.
Ajunsesera.
-Kimberlly,tu trebuie sa te duci sa o ucizi pe Genova Grindgord...locuieste in Tokyo,restul aflii tu,ii spuse vocea aspra a lui Kanon fetei.
Ea paru putin speriata de idee,ura sa faca asta,dar isi lua zborul rapid...
-Genova...ingana Karen.
-Tu,te vei duce sa il omori pe Heruto Nazumi,orasul e Kobe...Acesta este al tau,continua el,imanandu-i un cutitash mic,dar foarte ascutit,ce te-ar fi taiat doar la contactul sa.
Karen ezita...nu isi dadea seama cum ar putea omori un om...
-Hai,n-ai plecat??spuese Kanon incepand sa se enerveze.
Fata isi desfacu aripile si incepu sa zboare...ii lua ceva timp pana gasi casa baiatului.Se strecura pe geamul acestuia...era pregatita sa scoata mica unealta,dar,din greseala dadu peste o firava statueta,ce se facu zob cand ajunse jos.
Heruto deschise ochii ce aveau colorit frunzelor primavara,si o privi cu uimire pe fata ce ramasese blocata in fata lui.
Karen il privea fix.Era atat de frumos...nu putea ucide o astfel de fiinta minunata...
-Ce cauti aici?Cum ai intrat?zise el apropiindu-se amenintator spre Karen.
Ea se dadu inapoi,incapabila sa mai zica ceva.Se privira timp de cateva minute in ochi apoi Karen zbura pe geamul deschis,fara sa-i faca vreun rau...

Va urma...
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:21 Titlul subiectului:

Se intoarse inapoi in sala de stat.Kasutra statea in mijlocul acesteia privind-o pe Karen ciudat,intr-un fel in care n-o mai facuse pana acum.
-Tu nu ai inteles ce trebuie sa faci?!rasuna vocea barbatului din spatele lui Kasutra.
Fata se uita la el...sentimentul de frica o macina.
Chiar langa ea ateriza Kimberlly.Avea mainile pline de sange si lacrimi in ochi...in mana dreapta tine un fel de coasa...dupa expresia fetei parea distrusa.Karen o privea uimita...chiar putea fata aceea vesela si copilaroasa sa omoare pe cineva?
-Kimberlly...inca o misiune facuta,e a treia,mai ai doar...17 si vei trece la rangul urmator,spuse Kanon.
Aceasta facu o mica plecaciune in fata lui si parasi incaperea.
-Fetito,ce e cu tine?Intelege,tu trebuie sa ucizi oamenii care nu merita sa traiasca!urla barbatul carunt.
-Dar acel om merita sa traiasca,spuse Karen cu o voce stinsa.
Kanon o privi stramb si tipa si mai tare.
-Numai eu hotarasc cine merita si cine nu!
-Si cine iti da dreptul asta?intraba fata apropiindu-se de el.
Prin sala se auzeau susoteli de gen "Ce indrazneala',"Cine se crede?","Ce e cu ea?".
-Karen,el e regele ingerilor mortii,el ne conduce,el e atotputernicul si atotstiutorul,el e cel care nu greseste niciodata...si daca nu i te supui,esti in pericol sa te faca sa simt chinuri groaznice si interminabile,spuse Kasutra.
Karen nu mai zise nimic.Isi dadu seama in ce intrase...si stia ca nu mai avea cum se dea inapoi.
-Te iert pentru ca esti noua,dar sa nu se mai intample!
Fata dadu sa se retraga...
-Plecaciunea!ii striga Kasutra.
Karen il privi scarbita,apoi se apleca,si porni spre camera ei.
Mergea pe holurile pustii...de ce oare acceptase toate astea?Nici ea nu stia...se lupta cu propriile ganduri,cu propria constiinta.Apoi ii aparu in minte un chip divim,un chip inocent si frumos,cel al baiatului pe nume Heruto.
Intra pe usa intredeschisa.Auzi suspinele lui Kimberlly,ce statea pe jos,cu spatele lipit de perete.Se apropie de ea.
-AI omorat-o pe Genova nu-i asa?
Aceasta aproba din cap si o lacrima ii curse pe obazul fin.
-Cum ai putut?intreba Karen ridicand putin tonul.
Kimberlly izbucni si mai tare in plans si reusi sa zica printre lacrimi:
-Nu am avut de ales!Nu avem de ales!Nu ai sa supravietuiesti daca nu faci asta!
Karen isi dadu seama ca are dreptate.O imbratisa.
-Imi pare rau ca am reactionat asa...Genova era una din prietenele mele...de pe Pamant...Dar la ce se referea Kanon cu acel ''rang''?
Prietena ei isi sterse lacrimile si ii zise:
-Eu sunt inca la rangul "incepator" ca si tine...urmatorul rang e "avansat"...dar nu e mare diferenta,doar omori mai multi oameni...doar la "profesionist",asa cum e Kasutra,treaba ta e sa aduci ingerii mortii aici...
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Queen · Trimis: 26/03/2007 22:37 Titlul subiectului:

Acum continuarea...

-Eu sunt inca la rangul "incepator" ca si tine...urmatorul rang e "avansat"...dar nu e mare diferenta,doar omori mai multi oameni...doar la "profesionist",asa cum e Kasutra,treaba ta e sa aduci ingerii mortii aici...deci nu poti sa faci nimic altceva decat sa accepti misiunile,incheie aceasta.
Karen isi lasa capul in jos si nu mai zise nimic.Se tranti in pat,inchise ochii si un somn adanc o mistui.
-Fiica ta va fi omorata,pentru ca nu-si merita viata.La varsta de 13 ani.
-Nu!Te rog...fac orice dar nu o omori.
-Un singur lucru vreau...viata ta.
Femeii bruneta era vizibl speriata totusi zise cu tarie:
-Bine!
Barbatul se apropie de femeie.Ii puse un cutit la gat,si ii facu intai o taietura fina,pe pielea alba,pura.Un lichid rosu,ii curse timid.
Lacrimile acesteia incepura sa apara.
Barbatul apasa cutitul si mai tare,iar sange ii curse din nou,putin mai mult.
Femeia din fata lui incepu sa planga de-a binealea,dar nu zicea nimic.
-Toti or sa stie ca ai murit...stiu eu..intr-o expeditie in India de exemplu...mai spuse acesta si ii impinse cutitul si mai tare,apoi adauga:iar eu te-am mintit...copilul tau nu va muri,dar va avea o viata mai rea ca moartea...si ii infinse cutitul cu putere in gat.
Atunci femeia scoase un urlet si se stinse .Barbatul ranjea triumfator.
Un urlet...Karen deschise ochii putin speriata.Asta e tot ce ii mai ramasese in minte,un urlet.Dar totul fusese un vis.Se linistii...Se ridica din pat si se uita la ceasul de la mana lui Kimberlly...arata ora 12.30.Un gand nebunesc ii trecu prin minte...ce ar fi daca l-ar vizita pe Heruto?Ar fi dat orice sa-l revada din nou...si era sigura ca zarise,in sala de sfat o mica usita prin care erau trimisi cei ce mergeau in misiuni.
Iesi din camera in liniste.Zbura pana in sala de sfat unde cauta cu privirea acea mica usita.Cand o zari,intr-un sfarisit,iesi pe ea.Acum trecea prin noapte.Se oprii in fata ferestrei baiatului...intra.
Era atat de fumos...se uita la chipul lui...l-ar fi atins,i-ar fi zis ca e indragostita nebuneste de el...dar isi dadea seama ca nu poate.Ramase acolo cateva ore,pana la inceperea zilei.Atunci isi lua zborul.Ajunse inapoi in sala sfatului,care era goala pe moment.Se strecura in camera si vru sa se aseze inapoi in pat dar dadu de privirea mistuitoare a lui Kimberlly.
-Aaa...buna Kimberlly...am fost putin pana..
-Unde ai fost toata noaptea?intreba aceasta cu seriozitate.
-Pai...eu...am sa-ti zic totul,ii raspunse Karen dandu-si seama ca nu are cum sa se ascunda de prietena ei.Ii povesti admiratia ei fata de Heruto,cum a iesit pe usita din sala de sfat si cum a stat toata noaptea privindu-l pe baiat.Asta e tot,adauga ea la sfarsit.
Kimbelly o privi rece,apoi ii zise cu frenezie:
-Uau!Esti tare!
-Dupa expresia fetei as fi zis ca o sa-mi zici altceva!ii spuse Karen chicotind.
Zambira una spre alta.
Zilele treceau si nici o misiune nu aparea...in fiecare seară Karen il vizita pe Heruto.Dar simtea ca Kanon ii pregatea ceva. Si chiar asa a fost.Ca de obicei la ora 12.30 se indrepta spre sala de sfat.Dar cand dadu sa se indrepte spre usita dadu de o privire patrunzatoare...de cea a lui Kanon.
-La fel de nesabuita ca si mama ta,ii spuse acesta taios.
_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

Marmotzik · Trimis: 26/03/2007 22:41 Titlul subiectului:

ce sysy cu talent am yo :wub:

bv sulioala mea :wub:

_________________
Povesti.... Povesti....

Te lo juro por mis cremas importadas de Paris... :-(

--> Que dificil es ser yo... :lol:

Queen · Trimis: 27/03/2007 07:49 Titlul subiectului:

ms sysy

si ink mai astept pareri :-P

_________________
Dreaming in my world...where love is free and sadness and loneliness don't exist..
:love:

kitulici · Administrator Data inscrierii: 24/Feb/2007 Mesaje: 77

Well,din plictiseala,am stat si eu sa citesc povestea ta darky...
First,mie mi se pare ca frazele sunt prea lungi,si ca nu sunt îndeajuns de clare..stii tu?propozitiile scurte erau mai mult de folos,impuneau si un alt fel de ritm,mai alert etc etc :-P

Apoi,"scenariul " e nice,dar parca nu e de poveste...mai mult de un film ceva..mai ales la trecerea aia dintre ani.
Imi place,nu zic ca nu...sa stii ca este intuneric in camera si am aprins becul de frica :lol: